onstruction plans
Countless days have passed since the first battles upon the walls of the cursed villages of the Dread Natars, many armies of both the free ones and the Natarian empire struggled and died before the walls of the many strongholds from which the Natars had once ruled all creation. Now with the dust settled and a relative calm having settled in, armies began to count their losses and collect their dead, the stench of combat still lingering in the night air, a smell of a slaughter unforgettable in its extent and brutality yet soon to be dwarfed by yet others. The largest armies of the free ones and the Dread Natars were marshaling for yet another renewed assault upon the coveted former strongholds of the Natarian Empire.
Soon scouts arrived telling of a most awesome sight and a chilling reminder, a dread army of an unfathomable size had been spotted marshaling at the end of the world, the Natarian capital, a force so great and unstoppable that the dust from their march would choke off all light, a force so brutal and ruthless that it would crush all hope. The free people knew that they had to race now, race against time and the endless hordes of the Natarian Empire to raise a Wonder of the World to restore the world to peace and vanquish the Natarian threat.
But to raise such a great Wonder would be no easy task, one would need construction plans created in the distant past, plans of such an arcane nature that even the very wisest of sages knew not their contents or locations.
Tens of thousands of scouts roamed across all existence searching in vain for these mystical plans, looking in all places but the dreaded Natarian Capital, yet could not find them. Today however, they return baring good news, they return baring the locations of the plans, hidden by the armies of the Natars inside secret strongholds constructed to be hidden from the eyes of man.
Now begins the final stretch, when the greatest armies of the Free people and the Natars will clash across the world for the fate of all that lies under heaven. This is the war that will echo across the eons, this is your war, and here you shall etch your name across history, here you shall become legend.
Facts:To steal one, the following things must happen: # You must attack the village (NO Raid!) # WIN the Attack # Destroy the treasury # an empty Treasury level 10 MUST be in the village where that attack came from
If not, the next attack on that village, winning with an hero and empty treasury will take the building plan.
For Treasury you need a Main Building level 10, it cannot be built in Capitals and WW-Villages.
To build a WW, you must own an Plan yourself (you = the WW-Village Owner) from level 0 to 49, from 50 to 100 you need an additional plan in your Alliance! Two Plans in the WW-Village Account won´t work!
duminică, 26 iunie 2011
Banat
Banatul este o provincie istorică care cuprinde astăzi zone din România, Serbia (Banatul Sârbesc) şi o foarte mică parte din Ungaria.
Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul şi Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în ţara Haţegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico - istorică a neamului românesc - un cuib de unde se romaniza treptat ţările spre apus, spre crivăţ şi spre răsărit, ba indirect şi cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin.[1] Bogdan Petriceicu Hasdeu
Stema Banatului
Banatul românesc
Banatul istoricÎn perioada austro-ungară au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniţă, conduse de un ban. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat”.
Numele provinciei se leagă de statutul special al unor părţi ale acesteia în cadrul regatului maghiar medieval, Banatul de Severin şi succesorul acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeş, formaţiuni politice, militare şi administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea şi în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută şi sub denumirea de Temişana.
Proclamarea Republicii Bănăţene în anul 1918, ca provincie autonomă în cadrul Ungariei a fost o încercare eşuată de păstrare a unităţii Banatului multietnic şi multiconfesional.
Banatul istoric însuma o suprafaţă de 28 526 km2. Diverse surse indică cifre uşor diferite de aceasta. La împărţirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafaţă de 18 966 km2 (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor 9 276 km2, (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km2 (aproximativ 1% din total)
Graniţele naturale ale Banatului sunt râurile Mureş şi Tisa, Dunărea şi Culoarul Timiş-Cerna.
Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile şi, în final munţii. Unele masivele muntoase bănăţene constituie ramura vestică a Carpaţilor Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munţii Ţarcu cu vârfurile Ţarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) şi Muntele Mic (1.806 m) precum şi Munţii Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Munţii Poiana Ruscă (1.359 m) şi Munţii Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului şi Locvei fac parte din Carpaţii Occidentali [4].
Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 şi 400 de metri. La nord de râul Timiş se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului şi dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pogănişului, Dognecei, Oraviţei şi Depresiunea Caraşului.
Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziaşului, Gătăii şi Fizeşului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad şi Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeţei bănăţene[5].
Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omişi cei doi vulcani stinşi de la Lucareţ şi Gătaia: Piatra Roşie (altitudine 211 metri), respectiv Şumigu (altitudine 200 metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizată şi acoperită cu vegetaţie, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia)
Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul şi Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în ţara Haţegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico - istorică a neamului românesc - un cuib de unde se romaniza treptat ţările spre apus, spre crivăţ şi spre răsărit, ba indirect şi cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin.[1] Bogdan Petriceicu Hasdeu
Stema Banatului
Banatul românesc
Banatul istoricÎn perioada austro-ungară au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniţă, conduse de un ban. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat”.
Numele provinciei se leagă de statutul special al unor părţi ale acesteia în cadrul regatului maghiar medieval, Banatul de Severin şi succesorul acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeş, formaţiuni politice, militare şi administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea şi în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută şi sub denumirea de Temişana.
Proclamarea Republicii Bănăţene în anul 1918, ca provincie autonomă în cadrul Ungariei a fost o încercare eşuată de păstrare a unităţii Banatului multietnic şi multiconfesional.
Banatul istoric însuma o suprafaţă de 28 526 km2. Diverse surse indică cifre uşor diferite de aceasta. La împărţirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafaţă de 18 966 km2 (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor 9 276 km2, (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km2 (aproximativ 1% din total)
Graniţele naturale ale Banatului sunt râurile Mureş şi Tisa, Dunărea şi Culoarul Timiş-Cerna.
Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile şi, în final munţii. Unele masivele muntoase bănăţene constituie ramura vestică a Carpaţilor Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munţii Ţarcu cu vârfurile Ţarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) şi Muntele Mic (1.806 m) precum şi Munţii Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Munţii Poiana Ruscă (1.359 m) şi Munţii Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului şi Locvei fac parte din Carpaţii Occidentali [4].
Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 şi 400 de metri. La nord de râul Timiş se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului şi dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pogănişului, Dognecei, Oraviţei şi Depresiunea Caraşului.
Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziaşului, Gătăii şi Fizeşului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad şi Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeţei bănăţene[5].
Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omişi cei doi vulcani stinşi de la Lucareţ şi Gătaia: Piatra Roşie (altitudine 211 metri), respectiv Şumigu (altitudine 200 metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizată şi acoperită cu vegetaţie, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia)
Travian WW
Wonders Of The World
Days fade into nights that seem ever longer as the cruel chills of winter begin their descent upon a people weary of war. The first snowflakes dance across the night sky, foretelling the end of all that was and all that will be.
The glorious victories of the past no longer seem as wonderful in the latest retelling. They are but memories of a time when men felt immortal. The old warriors huddle beside the fire and remember fondly the great friends they had fought beside and lost, now but distant shadows in the darkness. The armies and triumphs of the past have lost their luster, and those still left standing wonder what they continue to fight for and whether there is anything worth still fighting for. They resolve that they will not go so silently into the winter night, that this age, their age, will be one to be remembered.
They pledged to search across the world for knowledge of the wonders of the past, hidden in the past, in a world that was now legend, in a world that was beyond memory. Heroes and armies searched far and wide across the fields, forests and mountains, braving the elements and their enemies to bring the secrets of the lost past back home. After many bitter disappointments a muse smiled upon some unknown hero and guided him to the revelation that a tribe of that long lost past yet lurked among the living---- The Dreaded Natars. The Natars are steeped in lore and mystery, an ancient race so feared for their savagery in battle that they are told as bedtime stories to scare children.
With much trepidation, the armies of Travian bid farewell to their loved ones, possibly for the last time, to march into the villages of the Natarian Empire. Hundreds of thousands of souls marched on the crowded roads beneath a winter sky to their destiny. There was no fear in their eyes, no hesitation, for they knew it was their chance, their only chance, to leave this age with not a whisper, but a roar, a declaration, that they existed. A declaration that will last throughout the ages, to become story, song and legend.
Beneath the winter sky, the flickering lights of the Natarian villages waited for the hundreds of armies marching towards them, the Dread Armies of the Dead Empire prepared to defend the valuable points from which they had once controlled the world, knowing that the many advantages that lay within each would be crucial to the fate of the world and its many peoples.
Days fade into nights that seem ever longer as the cruel chills of winter begin their descent upon a people weary of war. The first snowflakes dance across the night sky, foretelling the end of all that was and all that will be.
The glorious victories of the past no longer seem as wonderful in the latest retelling. They are but memories of a time when men felt immortal. The old warriors huddle beside the fire and remember fondly the great friends they had fought beside and lost, now but distant shadows in the darkness. The armies and triumphs of the past have lost their luster, and those still left standing wonder what they continue to fight for and whether there is anything worth still fighting for. They resolve that they will not go so silently into the winter night, that this age, their age, will be one to be remembered.
They pledged to search across the world for knowledge of the wonders of the past, hidden in the past, in a world that was now legend, in a world that was beyond memory. Heroes and armies searched far and wide across the fields, forests and mountains, braving the elements and their enemies to bring the secrets of the lost past back home. After many bitter disappointments a muse smiled upon some unknown hero and guided him to the revelation that a tribe of that long lost past yet lurked among the living---- The Dreaded Natars. The Natars are steeped in lore and mystery, an ancient race so feared for their savagery in battle that they are told as bedtime stories to scare children.
With much trepidation, the armies of Travian bid farewell to their loved ones, possibly for the last time, to march into the villages of the Natarian Empire. Hundreds of thousands of souls marched on the crowded roads beneath a winter sky to their destiny. There was no fear in their eyes, no hesitation, for they knew it was their chance, their only chance, to leave this age with not a whisper, but a roar, a declaration, that they existed. A declaration that will last throughout the ages, to become story, song and legend.
Beneath the winter sky, the flickering lights of the Natarian villages waited for the hundreds of armies marching towards them, the Dread Armies of the Dead Empire prepared to defend the valuable points from which they had once controlled the world, knowing that the many advantages that lay within each would be crucial to the fate of the world and its many peoples.
sâmbătă, 18 iunie 2011
Mesaje de Craciun
Cu colinde de Craciun,
Va dorim un an mai bun,
Si cu dragoste crestina
Sa primiti in dar Lumina.
Zurgalai de flori de gheata
Sa va bucure de viata,
Mult noroc s-aveti in toate.
La Multi Ani cu sanatate!!!
In Sfanta noapte de Craciun, atunci cand va veti aduna cu totii in jurul mesei mari, imbelsugate, Bunul Iisus sa va strecoare in suflet caldura, iubirea si puterea de a trece peste tot ce este rau in lumea asta. Fie ca in putinele zile ce au mai ramas din an sa puteti umple cu bucurie sufletele semenilor vostri.
Sarbatori Fericite si un Craciun Fericit!
Reţetă pentru un an bun:
Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stress. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact un an! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte veselie si umor. Se adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranţă, o priza de bun simt si…o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug! Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu incredere inepuizabila in Dumnezeu! Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si vine insotita de urarea: La multi ani!
DRAGA PRIETENE, Te informez ca din toate urarile tale de bine, trimise in 2009, niciuna nu s-a indeplinit. Asa ca te rog, ca in anul 2010 sa-mi trimiti mai bine cadouri, euro, benzina si bautura. Iti multumesc.
Un inger alb pe fulg de nea va trece azi prin casa ta si iti va spune bland soptit CRACIUN FRUMOS SI FERICIT, iar noul an ce o sa vina sa va aduca sanatate, dragoste si mult noroc.
Va dorim un an mai bun,
Si cu dragoste crestina
Sa primiti in dar Lumina.
Zurgalai de flori de gheata
Sa va bucure de viata,
Mult noroc s-aveti in toate.
La Multi Ani cu sanatate!!!
In Sfanta noapte de Craciun, atunci cand va veti aduna cu totii in jurul mesei mari, imbelsugate, Bunul Iisus sa va strecoare in suflet caldura, iubirea si puterea de a trece peste tot ce este rau in lumea asta. Fie ca in putinele zile ce au mai ramas din an sa puteti umple cu bucurie sufletele semenilor vostri.
Sarbatori Fericite si un Craciun Fericit!
Reţetă pentru un an bun:
Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stress. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact un an! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte veselie si umor. Se adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranţă, o priza de bun simt si…o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug! Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu incredere inepuizabila in Dumnezeu! Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si vine insotita de urarea: La multi ani!
DRAGA PRIETENE, Te informez ca din toate urarile tale de bine, trimise in 2009, niciuna nu s-a indeplinit. Asa ca te rog, ca in anul 2010 sa-mi trimiti mai bine cadouri, euro, benzina si bautura. Iti multumesc.
Un inger alb pe fulg de nea va trece azi prin casa ta si iti va spune bland soptit CRACIUN FRUMOS SI FERICIT, iar noul an ce o sa vina sa va aduca sanatate, dragoste si mult noroc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)